Tomas: Cronica la Cronica unei morti anuntate

Tinseltown, un oras absurd, intre Darts si Ruleta ruseasca

Cu zece ani urma, profesorul de engleza Edo, de la Scoala Generala Tinseltown, despre care elevii si colegii credeau ca era roman si ca-l chema Eduard, a incetat din viata in timpul unui joc de darts, la care nu numai ca nu lua parte, dar despre care nu credea nimic.

In afara de neverosimilitatea intamplarii, ceea ce nu intelegeau locuitorii micutului Tinseltown (fostul Schagen), cel putin cei aflati in bar la momentul accidentului, mai putin actrita dependenta si psihiatrul maniaco-depresiv, era ca Edo trecuse in lumea celor drepti nu de la vreo rana mortala in inima sau din cauza vreunui junghi provocat de spaima, si nici din lasitate, ci din pricina unei intepaturi de sageata de darts infipta din greseala in umarul stang. Profesorul iesise abulic de la WC-ul barului Fosila, in chiar momentul in care Kor, care era administrator la Fabrica de Bere si care bause deja 8 halbe, se indoise din sale cu toata convingerea lui de cuceritor de inimi si aruncase apoi sageata undeva in fata lui, intr-o directie pe care din cauza concentrarii n-o mai vedea de fapt. Kor juca, si el nu juca sambata seara decat in aceasta formula, impotriva celor 4 Gratii cu palarii negre si invesmantate intr-un fel de repudiere, de ele insele aleasa in urma cu 12 ani, in momentul in care localul Fosila le cazuse la inima. Sageata il atinse pe Edo chiar atunci cand ii facea din ochi Alidei, supervizoarea barului, cu un fel de atasament senzual si bland, in semn de "da` tu te faci tot mai frumoasa, draga", asa ca din cauza credulitatii, in primul moment nu simti nimic. In clipa urmatoare insa, privirea lui naiva, pe care o stia toata lumea, se transforma intr-un zambet si mai strengar, ca si cand tocmai ar fi auzit o nastrusnicie, se uita un timp din nou in directia Alidei, vrand sa-si confirme probabil nedumerirea in privirea ei si cazu pe-o parte pe podea, la picioarele lungi ale celei de-a doua gratii, izbindu-l in perete pe Willem care si asa nu se mai tinea bine pe picioare, si cu ochii deschisi spre piticul din fereastra.

La omagiul spiritual care s-a desfasurat in chiar Fosila, au participat sumedenie de prieteni pe care Edo si-i castigase fara sa stie si alti oameni care poate ca nu-i fusesera prieteni, dar care-l indragisera pe Edo de la inceput si de la distanta, printr-un fel de inductie, vazand ca si ceilalti faceau la fel, si crezand ca nimeni nu si-ar fi putut permite in timpul vietii sale scurte sa nu-l indrageasca pe Edo, sau poate ca era calmul lui. Peste acordurile amuzante de acordeon, chicotind cu un soi de veneratie comica, in vreme ce-si depuneau florile si zambetele indatorate, toti se agitau cu pahare si farfurii de supa in maini, in timp ce in sinea lor se simteau vinovati pentru absenta izbitoare a oricarei solemnitati, care oricum n-ar fi putut fi niciodata a lor. Pe Kor il evitau, iar atunci cand nu-l evitau se uitau la el ca si cand el il omorase pe profesor, si cand acesta intrase, Etienne si Ferry se intoarsera cu spatele, isi aprinsera in acelasi timp cate o tigara si zbierara: Pai sa bem! Alida turna bere in pahare cu o absenta scrupuloasa si-si stergea in rastimpuri fruntea cu maneca umeda a bluzei negre, singura bluza neagra pe care o gasise printre vechiturile din casa. Batrana Myril statea in picioare intre usa de la WC si cercul de darts, fara privire, ca totdeauna fara privire si cu flori albastre in par, si in timp ce impletea la puloverul albastru inceput cu un an in urma, fara sa se opreasca din lucru, se uita necrutator spre usa de la intrare de fiecare data cand se deschidea, ca si cand ar fi verificat demnitatea celui intrat de-a fi prezent in acel moment, acolo. Intr-un tarziu, cand din cauza berii si a sansonetelor lumea era destul preocupata de gandurile la propria moarte si chiar atunci cand pana si detectivul cartierului le scosese cu totul din scenariu, prin geam incepura sa se vada urcand scara din fata usii principale, saltand in acelasi pas, cu infatuarea trista a damnatelor, palariile celor patru Gratii. Myril le vazu prima si tot ea vazu prima si trupurile lor tresarind incordat si ritmic si sincronic in urma palariilor: erau imbracate toate la fel de desuet si aratau intru totul asemanator, caci urcau treptele cu spatele. Doar atunci Myril se opri din lucru, isi facu loc printre Willem si ce mai ramasese din Kor, trecu pe langa jocurile mecanice cu fructe si se indrepta spre usa cea mare pe care o deschise larg.

La putin timp dupa Gratii, au aparut Catalina Letova si Cornel Philippe care, asa cum se astepta toata lumea, au comandat pe loc doua beri. Cei doi aratau ca si cand stiau ca Edo simtise ceva fatal toata viata lui si ca o sageata de darts ar fi fost mai mult decat suficient ca sa-l dea gata, asa ca acum nu mai erau nici tulburati si nici nu se mirau prea tare, de fapt nu se mirau deloc, si nici vorba de suspine, iar un timp se putu auzi chiar un fel de rumoare ostila la intrarea lor in local fiindca actrita si doctorul nu aveau flori.

Si se spune c-a mai fost un lucru pe care cei aflati in bar in timpul ceremoniei funerare, stand asa de vorba unii cu altii despre Edo sau despre ei insisi, imbracati in ce gasisera ei mai colorat prin garderobe, nu si l-au putut explica: rana dascalului adoptat cu zece ani in urma de bunacredinta spiritului local continua sa sangereze si la 3 zile dupa ce murise, si pantalonii bej si cravata alba cu dungi si cureaua alba capatasera intre timp un luciu catifelat, ca o vanitate post-mortem, de care Edo nu avusese nevoie nici atunci cand fusese in viata, caci nimeni nu-l vazuse vreodata mahnit, daramite capricios. Fiind insa vorba de un om discret, la care toata lumea se gandise in timpul vietii lui ca la un laureat ascet, nimeni nu a indraznit nici atunci si nici mai tarziu sa-si exprime stupefactia sau indignarea si fiecare gasi in sinea sa o explicatie mai mult sau mai putin credibila, pe care cu timpul incepu sa si-o aproprieze tot mai tare ca pe o parere desavarsita, iar cu anii, printr-un fel de exercitiu de dictie si atitudine si de renuntare la sine, moartea lui Edo si rana lui Edo incepura sa li se para doua lucruri firesti.

Zondag Krant, Tinseltown, 26 martie 2024. Judit Verhoeven, fosta eleva, dupa 10 ani de exercitii indarjite de dictie si atitudine